Despre mine

Fotografia mea
Oradea, Bihor, Romania
Eu sunt eu si nu mai pot fi doua persoane la fel...

sâmbătă, octombrie 20, 2012

REVEDERE


Si m-am oprit pe un peron de gara,
Acolo unde timpul intr-o seara, a fost uitat...
Si era ceata, frig...si era seara,
Sedeam sa astept acelasi tren intarziat.

Ploua marunt, cu boabe de migdale.
Si vantul ma lua in bratele lui reci.
Dar n-am crezut ca turpul mi-e asa de moale.
Si timpu'-n ale tale brate mi-l petreci...

Si liniile transpirate cu rugina,
Stateau cuminti s-astepte trenul cald...
Iarasi, din departari se auzi lumina
Ce m-a facut in suflet sa tresar.

Era el? trenul care il uitasem?
Pe sub un brad in noaptea de Craciun?
Atunci cand te imbratisasem,
Pentru o prima data de un "ramas bun".

Era lumina strajnica a vietii,
Plapanda si firava in fiinta ta.
Unde-am vazut in zorii diminetii,
Eu, pentru prima data dragostea.

Era amorul de copil uitat in parcuri?
Pe bancile muradre de noroi
Acele juraminte, printre bancuri...
Spuse de altii ce radeau de noi.

Si scartaitul de metal incins,
Mi s-a oprit pe-al meu timpan haotic.
Si dintr-o data in juru-mi s-au aprins
Lumini ca intr-un muzical, mai gotic...

S-un suierat de presiuni incinse
S-a poticnit a se-nchina in fata mea
Ce sta mai nemiscata, cu pleoape neatinse
De ploaia ce imi uda haina, cea de catifea

Si adancit de zgomotul de gara infundata
Cu trenurile ei, mai noi sau chiar mai vechi
Eu te-am zarit pe-o scara mai inalta
Cum din priviri sperai sa ma-mperechi

Si ai strigat la mine ca-ntr-o clipa,
Si timpul sa se-opreasca intr-un loc.
Sa simt al tau parfum ca pe-o ispita
Si-mbratisarea ta sa imi dea foc.


Niciun comentariu: