Despre mine

Fotografia mea
Oradea, Bihor, Romania
Eu sunt eu si nu mai pot fi doua persoane la fel...

joi, decembrie 22, 2011

Stefan


Dintr-u neant de codur vechi se apasa
Covorul cel de frunze rasfirat,
Caci gheata de otel, cea grea, mai lasa...
Urme-n pamant, d-un rosu inecat.

Si mantia-i mareata, ca de rege,
se plimba peste-acest taram.
Facand dusmanul ca sa se aplece
Cerand doar indurare la stapan.

Si fierul contopit in mii de straturi,
Batut cu sarguinta de fierari
Se-nvarte in diverse laturi,
Soptind sentinta acelor barbari.

‘naintea lui, nici moartea nu vrea ca sa steie,
Fiindu-i teama d-un sfarsit cumplit
Caci dragostea, vointa, poa’  sa-i deie
Puterea si marirea ce-a iubit.

Nu-i mare-n stat persoana asta brava. 
Ce coiful negru, sub coroana-l poarta. 
Mai Mare-i Nedorinta din asta dumbrava,
De-a se-nchina, sa fie slcav, la poarta.

Inima sa, 'nsetata doar de moarte,
Ascunde-o razbunare tributara...
Inscrisa-n cea mai veche fila dintr-o carte,
Data d-orgolii si rapiri tara.

Amorul lor cel negru, produce deziluzii
Si foamete, si moarte, si doruri, si suspine
Iar bratul lui aduce, subitele refugii...
Und-un popor intreg, vine sa se aline.

Niciun comentariu: