Despre mine

Fotografia mea
Oradea, Bihor, Romania
Eu sunt eu si nu mai pot fi doua persoane la fel...

sâmbătă, mai 15, 2010

..."Oi fi eu inteleptul meu, dar nu pot fi al tuturor...."

M-a purtat ploaia la loc ferit de orice picur. Locul unde fitzele se intalnesc sa bea o cafea si sa mai cumpere cate ceva extravagant si la moda, dar sa nu uitam...la preturi exorbitante.
Oameni normali, oameni cu sau fara grija zilei de maine se plimba pe aceste coridoare in speranta de a fi remarcati de cineva, sau sa remarce pe cineva....ori sa barfeasca modul plin de aiureala din vestimentatia altora. Prin aceasta zona de subductie a populatiei extrabogate cu cea oarecum ordinara, se plimba fete pline de nimic.
Ei!, uite ca se poate. Nimeni nu rade, nimeni nu zambeste, nimeni nu schiteaza vre-un semn de voiosie.
M-am adresat curajos unei localnice pentru a servi un capucino si un carbogazos...., si in acest caz se sufera de aceasi boala. Lipsa zambetului din priviri, din chip. Ce o fi avand lumea din ziua de azi. Sincer cred cu tarie intr-un caz special demn de o emisiune bizara de la televizor, acolo unde toata lumea zambeste...dar numai pentru ca apar pe sticla. Parca vad toti actorii, cand striga regizorul: Camera merge!.....Motor!.....Actiune!......si toata lumea instantaneu cu zambetul pe fata. In rest sunt ca si gloata de oameni "seriosi" ce ma inconjoara.
Singurul lucru bun din aceasta stationare e muzica ce suna in difuzoarele mall-ului, nu dau nume ca nu vreau sa fac reclama gratuita :-)....
Nu neg faptul ca in mini timpul sederi mele aici mi-am putut bucura privirea cu cate-un trup sau cu cate-un chip frumos, sau in unele cazuri chiar cu ambele situatii. Dar prea putine dealtfel.
Si nu as zice acest lucru dar am ramasdezamagit de fapturile acestea vesnic fascinante pentru noi, barbatii.
Oare femeile din ziua de azi nu mai stiu sa zambeasca? Stiu sigur ca barbati, nu mai stiu. Dar speranta mea statea in femei si uite ca si aceasta a palit. Ma simt tradat de sexul frumos. Unde e bucuria vietii de alta data, unde e iluzia iubiri si a dragostei ce stateau odata pe buzele oricarei femei.
Ma simt pierdut...printre atatia oameni ne doritori de viata, prea seriosi pentru mine. Imi servesc spuma de lapte, completand-o cu niste bule de dioxid de carbon indulcit cu e-uri, trag febril dintr-o tigara fumeganda....ma scapa un ras dintr-ala de speriat......si ma gandesc...ce dracu eu cu mine...numai eu sunt singurul care gusta din viata asta...si o ia ca atare?
Si spre mirarea mea...in mintea mea tresare un gand..."Oi fi eu inteleptul meu, dar nu pot fi al tuturor...."
Fiecare alege pentru el.

Niciun comentariu: