Despre mine

Fotografia mea
Oradea, Bihor, Romania
Eu sunt eu si nu mai pot fi doua persoane la fel...

sâmbătă, decembrie 19, 2009

Zi de toamna se arata

Zi de toamna se arata,
Printre picurii de ploaie.
Pe o strada la o poarta,
Un catel cu par de oaie,
Sade nemiscat de-o vreme.
Tot e ud ca s-un burete,
Nici nu latra, nici nu geme...
Nu-I murdar, da-I plin de pete.
Blana-I gri, de praf spalata…
Se amesteca pe crestet,
Cu un negru dintr-o pata
Si cu un frunzis cam vested.
Ochii lui ca de taciune,
Stau tintiti, inspre o balta
Iar pe bot e plin de spume
Si pe nari el aburi salta.

Linistea de picuri rupta,
Sta groaie peste norii.
Cel cu blana cea carunta,
O admira uneori.
Cauta in departare,
Cate-un sunet mai zglobiu.
Si urechea ii tresare,
Cand il prinde cam tarziu.
Concentrarea i se rupe
Cand masina ce-a trecut
L-a stropit iar pe blanita
Dar nervos, ramane mut.

Cainele patat din poarta
Sade singur pe o strada,
Care e mai mult ca moarta,
Daca nu-I vine sa latre.
Picurii marunti de ploaie,
Se astern cuminti pe case.
Cainele blana s-o-nmoaie,
Nici uda nu vrea s-o lase.
Dup-un timp mai plictisit,
Se ridica-ncet, agale…
Capul si l-a improptit,
De poarta ce-I sta in cale.

Zdravan se zmuceste-n trup,
Dand cu ploaia la o parte.
Si se duce c-a stiut
Ca e plictisit de moarte.
Ploaia trece si iar vine,
Peste case, peste lume.
Pe aceea strada uitata.
Unde s-ade-un caine-n poarta.

Niciun comentariu: