Despre mine

Fotografia mea
Oradea, Bihor, Romania
Eu sunt eu si nu mai pot fi doua persoane la fel...

vineri, decembrie 19, 2008

Mama Mama sunt englez in devenire

am ajuns drumul pana la aeroport a fost fara incidente griji sau alte batai de cap traficul greoi si aglomerat combinat cu soseaua umeda si cu o ploaie marunta de toamna au incercat fara reusita sa ne abata din drum
parcarea aeroportului e plina de masini semn ca innauntru atat statiile de plecare cat si cele de sosire sunt pline de oameni poate cu sutele odata intrat in aerogara dau nas in nas cu un grup de francezi dornici sa iasa afara din aceea ingramadeala in care intru si eu acum
sunt cateva sute de oameni dornici de a pleca in vacanta sau doar in vizita la rude lucru pe care il fac si eu ma strecor cumva printre ei si incerc sa dau cu ochii de tabelul mare pe care sunt afisate plecarile ajuns in fata lor imi strivesc privirea de orele de zbor depistandu mi cursa dupa ora de destinatie si companie in dreptul acestor informatii nu e afisat nimic nici un semn despre momentul in care voi trebui sa ma imbarc iar acesta se amana cu cateva minute
mergand iar prin imbulzeala de oameni ce asteapta sa plece vreau sa imi gasesc un loc undeva sa parchez pana in momentul imbarcari
pe o banca metalica mi am rezemat oasele asezand langa mine cele doua rucsace pline cu bunatati si cadourii pentru englezii mei
imi caut in plasa primita de la mama un sandwish si incep sa il savurez gandindu ma ca peste cateva ore voi fi in mancester
uitandu ma in stanga si in dreapta mea gramada de oameni nu se imputineaza din contra se inmulteste de parca dumnezeu ii cheama pe toti acum la aero gara
peste drum de banca pe care stau staruieste un geam transparent al unei banci din care intra si ies oameni cu bagaje grabiti sau pierduti morocanosi sau veseli
langa standul de pliante cu ofertele banci sta tihnit in sacun gardianul de serviciu un domn pana in 35 de ani cu parul castaniu grizonat pe ici si colo pe margini
poarta barba sau mai bine zis e ne ras de doua zile iar stresul i se citeste in somnul ce il poarta in ochii sau pe barba ce are ivite fire carunte ochii albastrii i se inchid din cand in cand ca si cum somnul vrea sa il ia prizonier
de camasa albastra ii atarna o cravata tot albastra doar ca prima nuanta trage catre cerul insorit de iulie cand soarele te bate direct in crestet dar cealelta nuanta seamana cu cerneala stiloului ce te a indemnat sa scrii in clasele primare
o curea lata de vreo trei centimetri ii sustine pantaloni ce sunt incheiati pe sub burta din cand in cand mai duce mana stanga la urechea de pe aceeasi parte ca sa isi scarpine plictiseala
iar ca tabloul plictisitului sa fie complet poarta in picioare o pereche de adidasi oneill ce sunt intr o culoare cu pantalonii si cravata
in rest multi oamenii multe bagaje de culoare inchisa si o gramada de lume asa arata aeroportul doi din budapesta de pe care eu imi iau zborul pentru prima data

Niciun comentariu: